Rolul pe care il are femeia in biserica este descris in Biblie. Biblia este un document al crestinismului din cele mai vechi timpuri, iar in ultimii o suta de ani, a fost recunoscuta ca androcentrica si patriarhala. Reactia fata de aceasta problema variaza in mod considerabil. Unii au ripostat prin abandonarea Bibliei ca baza credibila a sistemului de credinte religioase. Privita din punct de vedere religios, miscarea de emancipare a femeii reprezinta o miscare “impotriva barbatului si asezamintelor dumnezeiesti privitoare la relatia barbat femeie”[1]
Biserica considera frumusetea feminina simbolul trupesc al frumusetii duhovnicesti. Se considera ca frumusetea fizica la femeie reflecta frumusetea interioara a barbatului. Ideea ca femeia trebuie sa se supuna barbatului nu ajuta cu nimic feministele si, de aceea, multe dintre ele renunta sa mai creada in Biblie sau renunta de tot la religie. Si in Sfanta Scriptura se spune ca „femeia este slava barbatului, iar barbatul este slava lui Dumnezeu” 1Corinteni 11.7. Biserica considera ca emnciparea femeii a inceput odata cu emanciparea barbatului de catre Dumnezeu, pentru ca se considera ca biserica exploata si asuprea personalitatea umana. Aceste idei nu sunt acceptate de feministe din motive evidente. Feministele doresc drepturi egale cu barbatul, dar Biserica este o institutie traditionala, care respinge aceasta egalitate. Unele dintre argumentele care sustin acest lucru este ca femeii ii este interzis sa intre in altar si doar barbatii pot deveni preoti.
Din punct de vedere religios, pacatul originar apare odata cu femeia. Comentatori ulteriori, printre care si Apostolul Pavel, au generalizat pacatul Evei asupra caracterului femeii, justificand inegalitatea dintre femei si barbati prin relatia ierarhica dintre Adam si Eva. Eva preia imagini-simboluri ale vietii-gradina, copacul vietii, actul nasterii si le transforma in imagini distructive care actioneaza impotriva omului. Eva a fost descrisa de-a lungul secolelor drept „creatie secundara”, “substanta infrerioara”, nealcatuita dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Eva este considerata mai putin rationala, morala, mai instinctiva si mai expusa pacatului.
Credintele despre impuritate, dintre care cele privind menstruatia sunt probabil cele mai puternice, par sa functioneze ca instrumente ale relatiilor de putere in religie si, prin urmare, in societate. Grupurile conducatoare definesc ceea ce este curat si, in consecinta, acceptabil pentru Dumnezeu si om. Murdaria este inacceptabila prezentei divine, devenind asadar un semn al slabiciunii fizice si morale. Regulile purificarii legitimeaza deci puterea presupusa a ideologiei dominante de a proteja societatea de pericolele propriei impuritati. Ritualul crestin al puritatii este derivat in mare din codurile preotesti ebraice ale Leviticului, 12:1-5 si 15:19-30, in care menstruatia si nasterea de prunci o condamnau pe femeie la necuratie sau impuritate pentru intervale de timp bine stabilite. Pentru a fi pregatit sa se apropie de divinitate, poporului evreu i se pretindea puritatea, separarea de contactul cu orice ar fi profane, printre care contactul cu sangele ar fi fost sursa cheie de impuritate. Aceste legi limitau participarea femeii la ritualurile religioase si delimitau clar relatia cu sotul ei; scurgerea de lichid seminal il facea si pe barbat sa devina temporar impur, dar pentru un timp mult mai scurt, insa nu reprezenta un obstacol pentru preotie sau mai tarziu pentru rabinat. Aceste coduri au fost elaborate si raman in vigoare in ortodocsismul ebraic modern ca si in ortodoxia crestina. In afara de varsarea de sange sacrificial, oricar alta varsare de sange, orice alta scurgere de sange este considerata tabu, necurata. Acest lucru a condus la aprecierea ca impure a femeilor expuse lunar la pierderea sangelui. Textul Leviticului (15:19-30) specifica expres nu numai „necuratia” femeii din cauza scurgerii sangelui: ea este acuzata a fi raspunzatoare pentru aceasta scurgere, caci va fi jertfa “pentru pacat”; evreii o acuza pe Eva de moartea lui Adam: intru cat ea a varsat sangele lui Adam, ea trebuie sa ispaseasca prin sangele ei sangele varsat. Acuzata de a fi „murdara” si de neatins in aceste perioade, femeia devine dispretuita in propria ei Biserica. Ramane totusi curios si contradictoriu faptul ca, in decursul formarii traditiei bisericetti, practica si conceptia crestina s-au indepartat considerabil de viziunea pe care Mantuitorul ne-o ofera despre femeie si despre tabuurile conceptiei iudaice. Iisus desfiinteaza conceptia de vinovatie pentru boala. Ceea ce condamna El este rautatea din sufletul omului. Nimic nu este impur pentru cel pur; nimic nu este impur decat rautatea din inima omului si faptele pe care acesta le savarseste.
Tabuurile impotriva menstruatiei si nasterii au reprezentat poate cauza principala a excluderii femeii din altar, cat si a unei perceptii indelung interiorizate a psihologiei femeiesti ca purtatoare de incarcatura negative, lucru care a impiedicat intimitatea femeii cu Dumnezeu. In parte, dorinta patriarhala de a detine puterea asuprea vietii si mortii a fost reprezentata de controlul asupra corpului femeii, prin legile puritatii si curateniei.
Acest tabu al menstruatiei a fost distrus de Iisus Insusi care vindeca o femeie care ar fi fost impura din cei 12 ani de hemoralgie continua. In loc sa o condamne ca L-a atins si I-a dat, astfel, o parte din impuritatea sa, Acesta o vindeca.
In ceea ce priveste oficierea in altar de catre femei, traditiile catolice, ortodoxe si chiar si unele protestante considera ca acest lucru ar polua si profana ritualurile sacre. O adaptare a ritualului purificarii conform Levitilucui 12:2-4 era obisnuita pana prin anii 1960 in Biserca Catolica pentru “curatenia” femeii care tocmai a nascut, ritual aflat in plin uz si astazi in Biserca Ortodoxa, “molifta” fara de care mama pruncului nou-nascut nici nu se poate apropia de Biserica, nicidecum sa intre in ea. Dupa 40 de zile de cand a nascut, molifta avea rolul de a diminua puterea sacralitatii femeiesti prin reintegrarea ei in ordinea sacra masculina. Asadar, liturghia moliftei poate reprezenta o subjugare a femeiescului a carui sexualitate haotice ameninta idealurile de rationalitate destupata si inalta spiritualitatea afirmata in comunitatile patriarhale crestine.[2]
Daca doriti resurse noi va rugam sa va abonati la acet blog (in partea stanga sus)
Daca doriti resurse noi va rugam sa va abonati la acet blog (in partea stanga sus)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu