În ce priveste raul, unii înteleg prin el ceva irational sau un impediment inerent chiar si în natura lui Dumnezeu, desi altii vad doar ca pe o modalitate finita de a vedea ceea ce este în realitate bun.
Unele forme de ale teismului nu vad nici o problema în rau deoarece ei resping existenta raului. Crestinismul biblic crede opusul , dar nu considera prezenta lui în univers ca fiind inconsecventa cu omnipotenta si bunavointa lui Dumnezeu .
Problema raului apare numai daca Dumnezeu poate fi acuzat ca face ceea ce le porunceste altor fiinte rationale sa nu faca. Cei ce coreeleaza binele exclusiv, considera ca Dumnezeu este spiritual capabil sa creeze o lume care sa includa raul etic, numai daca lumea maximalizeaza posibilitatile binelui. Daca s-ar putea maximaliza binele atunci universul ar fi paradisul. Însa Feinberg crede ca singura alternativa ar fi ca Dumnezeu prescrie „arbitrar si fara motiv.”
Conform textului din Iacov 1.13-15 si Matei 5.27 Feinberg afirma ca dornta umana este cauza pacatului; dorinta umana este sursa ultima a raului moral.
Orice eliminare miraculoasa a raului ne-ar face sa ne îndoim de întelepciunea lui Dumnezeu, întrucat Dumnezeu ar contraveni intentiei initiale de a crea oameni capabili de a pacatui. Orice decizie de a creea alte fiinte decat omul trebuie vazuta ca un rau mai mare decat orice rau produs de om.
Feinberg crede ca relele naturale – calamitatile ale naturii, diformitatile, bolile umane sunt considerate rele din cauza consencintelor pe care le au.
Satana este un spirit finit initial bun, care ulterior a cazut si a devenit parte a creatiei cazute.
Nu trebuie sa-l blamam pe Dumnezeu atunci cand creaturile umane comit acte rele din punct de vedere moral.
Shea confunda problema gradelor fericirii raului si mai mult, ocoleste faptul ca în ultima instanta caracterizarea lui Satan depinde de voia Creatorului. Stanley G.Kane argumenteaza ca oamenii chibzuiti ar considera o lume fara rau – chiar daca se spune ca raul este necesar logic pentru bine – superioara lumii prezente. Yandell adauga ca Dumnezeu foloseste lupta dintre bine si rau pentru a forma caracterul uman.
Hick crede ca Dumnezeu ar fi putut crea oamnei care actioneaza întotdeauna moral fata de alti oamnei, dar nu asa încat sa-i raspunda lui Dumnezeu prin loialitate, încredere, ascultare... În replica Feinberg afirma ca omul creaza raul prin abuzarea vointei libere. El ne asigura ca orice suferinta va fi în cele din urma încoronata de „bucuria unui bine comun... nesfarsit si nelimitat”. Aceasta idee fiind nebiblica
Teoria potrivit caruia raul moral cat si raul natural – este necesar pentru ca oamneii sa dovedeasca ca-L iubesc pe Dumnezeu, este gresita. Cu alte cuvinte Augustin crede ca nu Dumnezeu este cauza raului ci oamenii creati. Flew declara ca Dumnezeu ar fi putut face creaturi în asa fel încat ele sa aleaga întotdeuna ceea ce este drept.
Calvin spune ca Dumnezeu ar fi putut face omul în asa fel încat „ sa nu fi putut sau sa nu fin dorit sa pacatuiasca”, dar sugera ca „ar fi trebuit sa îi fie data omului aceasta natura este mai mult decat nedrept, în masura în care era alegerea Lui sa dea orice ar fi dorit”.
Disputa referitoare la Dumnezeu si rau la nivelul pur speculativ al posibilitatilor teoretice nu duce la un rezultat concludent. Nici macar argumentele teiste nu pot sa justifice pe deplin dreptatea lui Dumnezeu în fata raului uman, daca apeleaza doar la considerente de ordin empiric sau rationamente filozofice golite de iluminarea revelatiei.
Astept comentariile voastre
RăspundețiȘtergere